Probabil ca asa incepe momentul de disconfort dintr-o zi scolara iar timpul meu devine inexistent . Orele trec precum minutele, iar minutele precum secundele . Inaintez in continuare spre lumina cunoasterii dar genele mele tin neaparat sa se joace cu mine . Pleoapele intredeschise moţăie iar ochii imi soptesc povestea trista pe care ei o traiesc in fiecare seara. Incerc sa prind ultimul cuvant care fuge de mine, dar ratez. O stare placuta se furiseaza deasupra mea iar becul palpaie necontenit , ploaia galagioasa din cadrul exterior incercand sa-mi dea batai de cap. Intr-un tarziu , revin la realitatea dura care ma astepta , dar libertatea din vis ma castigase de ceva vreme.
Incep sa cred ca timpul meu se ascunde sub perna , care n-are sa se trezeasca pana la urmatoarea vacanta care stationeaza in departare .
De catva timp, se pare ca suflarea mea consta in studiu si emotii zilnice , care astept cu ardoare sa se termine. Tezele incep sa se aproprie, si sunt convinsa ca timpul de mine s-a scurs de mult . Probabil ca toate acestea se vor termina intr-un sfarsit , dar acest sfarsit este situat la 7 mile distanta fata de zilele unice de vara .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu