Slabiciunile mele:Cum stau la capitolul incredere

Am in cap un singur lucru:sa imi infrang slabiciunile,insa oricat ma zbat pentru a face asta,nu reusesc sa ma descotorosesc de ele.
Si cum fiecare dintre noi avem o multime de slabiciuni din categoria defecte,am sa ma limitez la principala mea problema de acest gen:OAMENI.Posibil sa fie greu de conceput,dar da,eu am o mare slabiciune pentru oameni.Aproape ca-i cred pe fiecare in parte,le ascult fiecare prostie si mi se pare extrem de logic tot ce spun.Sunt mult prea credula,si imi recunosc vina.
Daca lumea ar fi fost vreodata sincera,cel mai probabil ca acum aveam un deosebit atu,dar in ciuda contradictoriului,n-am.
Asadar,orice minciuna care mi se spune,eu 98% o cred.De ce? Nu stiu.Cred ca asa este constructia firii mele:sa-mi pese de ceilalti si sa-i sustin cand au cea mai mare nevoie de cineva in stare sa faca asta. Credeti-ma,incerc de mult timp sa schimb acest EU extrem de nepotrivit pentru secolul in care traim,insa mi-e atat de greu sa formez o personalitate pentru un suflet incompatibil cu asa ceva.
Totusi,lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi,nu? Deci..daca acum mi-ai povesti ceva legat de viata ta,mie mi s-ar parea ca tu imi zici intregul adevar,si nu pe jumatate,corect?
Adevarata parte din tot ceea ce incerc sa spun aici , sta in concluzie.
Si concluzia mea suna in felul urmator: Cred totul,dar nu recunosc nimic din ce cred.