Cunoasterea de sine

Viata este o realitate complexa care refuza sa isi expuna propriile reguli la intoarcerea sa,lasand fiecare om sa o descopere individual si sa lupte pentru maretele castiguri pe care aceasta le ofera.
Rasa umana cuprinde atatea categorii de oameni,incat niciodata nu poti fii pregatit pentru fiecare suflet care te asteapta la colt pentru a primi o palma sau poate,pentru a-ti impartasi un gand bun.
Atunci...la ce este buna cunoasterea de sine? Cate "calitati" are ea, sau cate "defecte" ?
Cu totii ne croim drumul in viata singuri,fara a primi ajutor din partea altor oameni,iar pentru a duce drumul vietii drept pana la capat,felul de a fii este cheia.
Unii il numesc destin,dar eu prefer sa-i spun alegere.Totul se intampla asa cum vrei,nu asa cum doreste divinitatea.Depinde de fiecare din noi cum ne exploatam cunostiintele ca sa ne dobandim frumosul viitor.
Insa,cate dintre cunostiintele pe care le detinem se refera la caracterul propriu? Ce este cu adevarat important sa iti insusesti? Creatia lui Einstein sau creatia ta,despre tine,despre ce faci sau cum faci?
Si ce poate intari propria personalitate mai mult decat increderea de sine,onestitatea si cunoasterea? NIMIC.
"Nimeni nu stie ce este bine si ce este rau.".Gresit.Tu poti fii acea persoana care stie ce sa aleaga dintre cele doua extremitati,cum sa se comporte,si sa afle intr-o zi ca nimic din ce faci sau ce spui nu este gresit,ci doar diferit.Caci un om implinit nu poate fii astfel decat prin neintegrarea in grupul oamenilor mediocrii,si doar asa,prin cunoasterea de sine,tanarul din tine se dezvolta in fiecare zi,ajungand la un moment dat,cand realizeaza ca a parcurs viata fara sa se ridice de jos,deoarece nu cazuse niciodata.De ce? Pentru ca nu ia fost frica sa isi exprime opiniile in fata oricarei persoane,sa faca ceea ce simte si sa nu se sperie de critici,caci increderea in propriul "EU" inseamna intotdeauna cunoastere vis-a-vis de"TINE".
Asadar,cunoasterea de sine nu te dezvolta doar pe propriul "TU" ca tanar , ci si realitatea ca unviers de cunoastere,care experimenteaza o clasica mentalitate si o transforma in inteligenta superioara.Acesta esti chiar tu,cel care citesti,te-ai convins?

Slabiciunile mele:Ce inseamna EL pentru mine

Fiecare din noi ajunge la un moment dat sa iubeasca si sa simta pe propria piele atributiile iubirii,venind pentru fiecare acea zi minunata in care se naste o poveste pentru suflet.
Povestea mea a inceput intr-o zi friguroasa de februarie,mai exact ziua 15,in care mi-am dat seama ca de atunci incolo viata mea avea sa ia o intorsatura radicala.Totul avea sa se schimbe,poate chiar si eu,dar am ales in schimb,sa descopar o noua parte din mine,si astfel am aflat cine sunt.
Vreti sa stiti cine sunt? Sunt acea persoana care va fii mereu acolo sa il sprijine,acea persoana care va fii mereu geloasa chiar daca nu ar avea motive sa o faca,acea persoana care il va sufoca in mesaje si il va trezi dimineata la ora 10,desi lui ii place tare mult sa doarma pana pe la pranz.
Nu sunt siropoasa in acest moment,defapt,nu sunt siropoasa DOAR in acest moment,si singura persoana care ar putea sa confirme asta acum,oricand,este EL.
Il iubesc,si nu mi-e rusine sa recunosc asta.Nu mi-e rusine sa recunosc ca,datorita lui am ajuns la FERICIRE.
Daca iubesti cu adevarat,se spune ca faci sacrificii in diverse situatii. In cazul meu,acest moment nu a sosit inca,dar sunt pregatita sa fac tot ce pot pentru a salva iubirea.
In concluzie,Cristi este baiatul pe care il iubesc din toata inima mea,fiind si prima mea iubire de altfel,si nu regret nici o clipa ca am asteptat pana la aceasta varsta ceea ce mi-am dorit mereu,si anume,ca prima mea iubire sa fie una sincera,fidela si devotata,de care sa imi amintesc cu placere toata viata.

Slabiciunile mele:Cum stau la capitolul incredere

Am in cap un singur lucru:sa imi infrang slabiciunile,insa oricat ma zbat pentru a face asta,nu reusesc sa ma descotorosesc de ele.
Si cum fiecare dintre noi avem o multime de slabiciuni din categoria defecte,am sa ma limitez la principala mea problema de acest gen:OAMENI.Posibil sa fie greu de conceput,dar da,eu am o mare slabiciune pentru oameni.Aproape ca-i cred pe fiecare in parte,le ascult fiecare prostie si mi se pare extrem de logic tot ce spun.Sunt mult prea credula,si imi recunosc vina.
Daca lumea ar fi fost vreodata sincera,cel mai probabil ca acum aveam un deosebit atu,dar in ciuda contradictoriului,n-am.
Asadar,orice minciuna care mi se spune,eu 98% o cred.De ce? Nu stiu.Cred ca asa este constructia firii mele:sa-mi pese de ceilalti si sa-i sustin cand au cea mai mare nevoie de cineva in stare sa faca asta. Credeti-ma,incerc de mult timp sa schimb acest EU extrem de nepotrivit pentru secolul in care traim,insa mi-e atat de greu sa formez o personalitate pentru un suflet incompatibil cu asa ceva.
Totusi,lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi,nu? Deci..daca acum mi-ai povesti ceva legat de viata ta,mie mi s-ar parea ca tu imi zici intregul adevar,si nu pe jumatate,corect?
Adevarata parte din tot ceea ce incerc sa spun aici , sta in concluzie.
Si concluzia mea suna in felul urmator: Cred totul,dar nu recunosc nimic din ce cred.

Tu cat de fericit esti?

Am auzit de ea,nu am cunoscut-o pana acum,si chiar daca nu am luat nici un fel de masura in privinta ei , in adancul sufletului chiar mi-am dorit sa aflu mai multe despre aceasta.Stiam de la altii ca nu apare atunci cand o cauti, caci ei ii place sa se lase greu gasita,si pune la incercare toti oamenii,fiindca stie ca nu toti sunt demni de a o pretui. Si da vorbesc despre ea, adica despre fericire, si nu despre orice fericire, ci despre fericirea in iubire.Nu se aseamana deloc cu celalalte fericiri,caci ele sunt doar fericiri si atat. In schimb ea, fericirea mea, adica fericirea dragostei apare la fel ca in iubire:intr-o pereche.Din pacate,se lasa insotita de gelozie sau suferinta,in majoritatea cazurilor.

Cine spune ca intr-o iubire nu exista gelozie? Ei bine,dupa parerea mea acela este un mare prost.Iubire inseamna afectiune,si nu doar atat,iubire inseamna incredere si ceva mai mult,iubire inseamna griji in plus,adica iubire,si iarasi ajungem la fericire.

Cum fac eu de totul la mine se rezuma la fericire? Probabil pentru ca sunt un om fericit.Si chiar sunt.

Chiar daca dragostea presupune uneori tristete,sunt un om fericit chiar si atunci.De ce? Pentru ca odata ce ai ajuns la fericire, ea nu va pleca niciodata cu totul din viata ta,iar la un moment dat, te vei trezi cu fericirea la usa. 

Imi place sa cred ca fericirea asta e atat de dreapta cu oamenii pentru ca este data de Dumnezeu,insa,oare exista oameni care nu au intalnit-o inca?Iar daca au avut-o, la ei de ce nu s-a mai intors?

Aici este deja vorba despre OAMENI.

Placerea de a fi existent

In opinia mea , existenta se naste din nimic , iar nimicul din ∞ .Obisnuim sa sustinem ca ne-am nascut inzestrati cu inteligenta, ratiune si  intelepciune la un nivel avansat , dar defapt, cu totii avem acelasi nivel scazut . Calitatile si defectele omului se creioneaza dupa caracter,principii si mediul de trai ,dupa educatie si menajamente care stationeaza sau cresc pe parcursul vietii.

Inca de la inceputurile lui, omul a trait cu placerea de a fi existent, vazand aceasta " sansa la viata " ca un dar al Duhului divin, precum si este . Insa, un lucru foarte important uitat adesea de muritori este faptul ca trebuie sa facem mai mult decat doar sa existam, ci si sa ne si afirmam in societate. Cu toate ca unele persoane nu au sansa de a trece prin bancile scolii, altii o au, dar cu o totala lipsa de interes o ignora, fara a se gandi la consecintele viitorului.

Personal, cred ca este o realizare foarte mare daca reusesti sa fi deasupra tuturor. Esti tratat intr-un mod diferit , dar bun, din care ai numai de castigat . Depui o munca "usoara " fata de ceilalti , daca ai optat pentru "munca mintii" . Si de ce zic "usoara" cu ghilimelele de rigoare ? Exact, pentru ca nu este chiar usoara.Defapt, daca stam sa ne gandim , este chiar mai grea , dar mult mai eficienta in luarea decizilor importante de care ne ciocnim adesea . 

Asadar, nimic pe lumea aceasta nu se poate obtine din nimic , daca ne dorim ceva cu adevarat, trebuie sa facem sacrificii pentru al obtine. 

Nu uita, existenta nu te face un om implinit din toate punctele de vedere, ci iti este sansa oferita de a ajunge la implinire. Iar daca te-am convins pe tine , incearca si tu, la randul tau, sa-i convingi pe altii de ce este important sa gandim dincolo de existenta si care sunt avantajele ei daca o facem ! 

Cine sunt hipsterii ?

 Traim in secolul XXI , vremuri in care modernismul a luat amploare si a reusit sa acapareze mintile umane , schimband modul simplu de a trai intr-unul foarte sofisticat. Tipul gandirii noastre a suferit de-a lungul timpului modificari majore , facandu-ne sa vedem lucruri bune in cele rele si practic sa ne facem rau singuri . 

 Odata cu aceasta evolutie a omului in comportament, a evoluat si stilul vestimentar. Stilul hipster este unul dintre cele mai noi aparute in societatea din Romania. Acesta dateaza din anul 2000, luand nastere in cartierul Williamsburg , New York si raspandit apoi in lumea intreaga. Persoanele care abordeaza "hipstareala" pot fi recunoscute dupa palarii, ochelari cu lentile de sticla - dar nu de vedere - , esarfe vara, pantaloni skinny , genti mari pe umar, haine vintage si jachetele de piele. 

Insa, stilul nu contine doar garderoba, ci totodata si comportamentul . Acestia nu revendica nicio apartenenta politica , fiind in mod voit independeti , absenti la orice regula.Nu fac parte din religii, singura recunoscuta ca atare fiind pantalonii stramti , in special de barbati,care de obicei isi insumeaza stiluri feminine.

Un adevarat hipster nu face niciodata eforturi de a se integra intr-o societate,este mai mereu ironic , traieste cu lejeritate si nepasare fata de tot ceea ce se intampla in jurul sau si uraste sa fie catalogat astfel. 

Cand acest termen este folosit drept o insulta , are scopul de a arata falsul si lipsa autenticitatii.

Personal, nu consider acesti oameni ca fiind ciudati, doar diferiti intr-un alt mod .

Revenire?

Mi-ar placea sa promit,dar nu cred ca sunt in masura sa fac asta . Nu sunt un blogger renumit, defapt, nici nu ma pot considera unul , insa chiar daca ma aflu in aceasta situatie, mi-ar face mare placere sa incep din nou sa scriu, desi sunt un anonim. Totusi,am dreptul ca orice om la a face orice imi propun indiferent de parerea altora .

Si chiar si-asa, cred ca mi-ar prinde bine cateva incurajari, cat despre hateri , nu ma afecteaza in absolut nici un mod, so .. let`s do it ! 

Pauză cu sfarsit

Dupa cum ne putem da seama, asa cum au trecut frumoasele sarbatori ale iernii, a trecut, o data cu ele, si minunata vacanta de iarna . 

Incepand cu ziua de luni , clopotelul va rasuna in toate scolile, caci, o reincepem, din nefericire. 

Timpul a trecut extrem de repede,asa cum trece si de obicei , in ultima vreme.

Din momentul in care ceasul arata ora opt si pana in clipa cand clopotelul suna de "ACASA" , asteptariile par nesfarsite. 

Precum fetitele si baietii din scoala primara , asteptam cu sufletul la gura, si incercam sa rezistam impulsului zi de zi.

Cu emotii, mari si mici , si cu ghiozdanele in spate, pasim spre misterioasa scoala , vazuta in mii de feluri si apreciata in diferite moduri.

Pauza noastra de trei saptamani,a trecut ca vantul , atat de rapida, incat nu am apucat sa ne trezim la realitate. Brusc, ne amintim de ziua de luni , acel cuvant format din patru litere care ne inspaimanta. Si acea ora " 7 " care ne da jos din patul nostru calduros si ne trimite la aerul inghetat de afara, care ne taie rasuflarea.

Vacanta de vara este atat de departe, incat nici nu putem spera inca la ea , desi am fi foarte bucurosi sa o facem . 

Nimic nu este mai urat si mai ingrozitor decat scoala din timpul iernii, pe frig si pe zapada ,si,daca ar fi dupa mine, as lasa treaba exact asa cum este. Pentru ca totusi,exista ceva mai urat de atat: SCOALA IN TIMPUL VERII . Si ma refer la INTREAGA vara . 

In concluzie, toti oamenii urmam aceasta perioada a vietii in care este incadrata si scoala , si fie ca vrem sau nu , trebuie sa facem ceea ce trebuie facut. 

Fel si fel de oameni .

Am ajuns la varsta la care , am inceput sa analizez fel si fel de probleme. Unele mai dificile iar altele extrem de ilogice.Am cunoscut tot felul de oameni : rai, buni , antipatici sau ciudati . Am tras concluzii suficiente din premize la fel de suficiente.Am decis: suntem inegali in toate. Inegali in iubire,faima si bani , in avere si in incredere.Vorbim fara sa stim , sa ne informam sau sa gandim. Avem tot ce ne dorim ,sau poate mai putin . 
Nu vreau sa fiu acea persoana care judecata -ba chiar reciproc- , dar consider ca e un drept liber de a-ti exprima opinia .
Eu aleg oamenii . Cele 100 de tipuri de persoane , care sunt fiecare  in felul lor . Pareri necontopite, adevaruri rapite , tot ceea ce inseamna rivalitate si rautate : Calitatile perfecte ce descriu infantilul OM . Multi cautam scuze in trecut, dand  vina pe omul modern din zilele evoluate, insa adevarul este ca , omul a trait prin concurenta si nepasare de la inceputurile lui .
Dam vina de la unii la altii - tipic noua. :3 Si ne zambim fals ori de cate ori avem ocazia sinceritatii de care profitam cu siguranta. Ne bazam pe scuza - suntem oameni si gresim - dar gresim prost . 
Acestia suntem noi , vietatile neintelese ale unviersului in care traim , judecatorii si neincrezatorii planetei noastre.
In continuare raman aceeasi adolescenta confunza in priviinta neamului omenesc , care cauta  o explicatie oricat de banala a existentei noastre .